Noi nu vă propunem să consumați cu regularitate băuturi alcoolice tari, însă considerăm că fiecare persoană trebuie să știe să aleagă vinuri calitative la prețuri accesibile, deoarece toți organizăm evenimente festive, iar vinul bun decorează orice masă de sărbătoare.
Echipa noastră a găsit 11 reguli simple, care vă vor ajuta să alegeți corect vinurile bune. Veți putea realiza acest lucru, fără să ieșiți din magazin: foarte confortabil!
1. MARCAJUL VINULUI
Dacă producătorul a respectat toate condițiile de preparare, atunci pe sticlă va exista semnul despre nivelul controlului național de calitate. Iată câteva exemple de marcaje: pentru Franța — AOC, VDQS, VdP, VdT; pentru Italia — DOCG, DOC, IGT, VdT; pentru SUA — AVA: Varietal, Reserve, Meritage.
Cum puteți să alegeți vinul, fără să vă zăpăciți? Există o regulă simplă: cu cât denumirea categoriei de control al calității începe cu o literă mai apropiată de „A”, cu atât vinul este mai bun. Iar dintre două categorii, care încep cu aceeași literă, este mai bună cea cu denumirea mai lungă.
2. NU TREBUIE SĂ VĂ TEMEȚI DE TOȚI ADITIVII.
Deseori puteți să întâlniți pe etichete inscripția, care indică prezența dioxidului de sulf (E220) în vin. Mulți oameni devin suspicioși, când o văd, dar trebuie să știți că o cantitate mică de sulfiți (doar 10 mg/l) se găsește în fiecare băutură, deoarece ei rezultă în urma procesului de fermentare. Însă dacă dioxidul de sulf nu este adăugat suplimentar în vin, cresc cheltuielile de păstrare: este necesară crearea unui depozit special cu climat stabil, iar acest lucru este foarte costisitor și dificil de organizat.
Nivelul permis de E220 este diferit în diverse țări. De exemplu, în Australia concentrația permisă este de 250 mg/l pentru vinurile seci, iar în SUA — 350 mg/l pentru orice tipuri de vin. Dacă veți suferi de cefalee sau disconfort gastro-intestinal peste 1-2 ore de la consumul moderat de vin, înseamnă că cel mai probabil concentrația aditivului respectiv a fost exagerată.
3. ANUL DE PRODUCERE ARE O SEMNIFICAȚIE IMPORTANTĂ.
De asemenea, alegând un vin bun, cercetați-i anul recoltei, din care a fost fabricat. Cu ajutorul datei puteți să apreciați prospețimea vinului. Vinurile din anumite soiuri de struguri se recomandă să fie consumate exclusiv tinere. De exemplu, dacă ați ales vinul alb sec „Sauvignon Blanc 2010”, trebuie să fiți precauți: acest vin nu se păstrează îndelung. Dar dacă se indică faptul că vinul este învechit sau maturat, atunci, evident, el poate fi mai „bătrân”.
Situația vinurilor spumante este mai dificilă: anul recoltei este rareori indicat pe etichetele lor. Chiar și în provincia Champagne producătorii scriu pe etichetă doar anii remarcabili, adică 2-3 ani dintr-un deceniu. De aceea, oferiți o atenție deosebită datelor de îmbuteliere a vinurilor.
4. ATRAGEȚI ATENȚIA ASUPRA SOIULUI DE STRUGURI.
Cel mai bine este ca pe etichetă să se indice soiurile de struguri, din care a fost preparat vinul. Deseori pe sticlele de vin ieftin scrie „din cele mai bune soiuri de struguri”. Însă cel mai probabil acestea sunt fabricate din resturile de soiuri bune. Excepția este reprezentată de Franța: acolo este interzisă indicarea soiurilor de struguri, din care este pregătit vinul — mai exact, nu este permis doar pentru producțiile interne; pentru vinurile exportate nu este interzis.
5. EVITAȚI CĂLDURA ȘI LUMINA.
Când alegeți vinul din magazin, nu luați sticlele, care au fost expuse la lumina directă, s-au aflat pe vitrină sau s-au păstrat în preajma caloriferelor. Acțiunea luminii directe sau căldurii modifică gustul vinului, făcându-l rânced și lipsindu-l de prospețime.
Dacă ați cumpărat vinul în prealabil pentru un eveniment special, găsiți un dulap întunecos în casă, unde îl veți putea păstra. Cel mai bine ar fi ca acesta să fie anume un dulap — nu frigiderul, în care se aprinde lumina de fiecare dată, când i se deschide ușa. Locul ideal este reprezentat de raftul inferior al șifonierului. Este importantă și stabilitatea temperaturii.
6. PREFERAȚI STICLELE PĂSTRATE ÎN POZIȚIE ORIZONTALĂ.
Dacă sticla de vin este sigilată cu dop natural, alegeți-o pe cea care se păstrează în poziție orizontală. Acest lucru este necesar pentru ca dopul să intre permanent în contact cu lichidul din sticlă și să nu se usuce. Altfel dopul se va crăpa și oxigenul va pătrunde în sticlă prin fisurile lui: vinul va începe să se oxideze. Dacă dopul este fabricat din plastic, vinul poate fi păstrat în poziție verticală.
Pe lângă aceasta, vinul nu trebuie să fie supus fluctuațiilor, loviturilor sau vibrațiilor. Toate acestea reprezintă un fel de stresuri pentru el și îi influențează negativ calitățile gustative.
7. CERCETAȚI NIVELUL VINULUI DIN ZONA GÂTULUI STICLEI.
Verificați nivelul vinului din zona gâtului sticlei. Dacă veți așeza sticla în poziție verticală, trebuie să rămână maxim 2-3 cm de aer peste suprafața vinului. Altfel vinul interacționează cu un volum prea mare de oxigen, ceea ce influențează negativ calitățile lui gustative.
8. STUDIAȚI FORMA RECIPIENTULUI ORIGINAL.
La prima vedere poate părea că toate vinurile au recipiente similare, însă acest lucru nu este adevărat. Mulți producători se străduiesc să se protejeze suplimentar și folosesc sticle asimetrice și, de asemenea, aplică anumite semne pe sticlă. Dacă sunteți adeptul unei anumite mărci de vin, ar trebui să studiați mai amănunțit informațiile de pe site-ul producătorului, ca să aflați toate semnele originale. Ca regulă, falsificarea lor este dificilă și dezavantajoasă, mai ales dacă este vorba despre un vin relativ ieftin.
Cel mai bine ar fi să renunțați la cumpărarea unui vin ieftin, ambalat într-o sticlă prea „fițoasă”. Doar cu cât sticla este mai complexă, cu atât este mai scumpă. Astfel rezultă că producătorul a investit majoritatea resurselor în această sticlă și a cheltuit foarte puțini bani pe conținutul ei. Probabil, acest produs nu este contrafăcut, dar calitatea lui este destul de dubioasă.
9. CANTITATEA MARE DE SEDIMENT TREBUIE SĂ FIE ALARMANTĂ.
Înainte de a deschide o sticlă de vin, orientați-o spre lumină și întoarceți-o brusc cu capacul în jos. Dacă va apărea mult sediment, aveți grijă cu băutura respectivă. Deși vinurile scumpe și învechite pot conține puțin sediment, acesta nu trebuie să acopere tot fundul sticlei. Și chiar dacă acesta există, după agitare el se lasă repede la fund.
Ca regulă, cantitatea mare de sediment indică faptul că băutura a fost păstrată necorespunzător sau că nu s-a respectat tehnologia de preparare.
10. CU CÂT ȚARA PRODUCĂTOARE ESTE MAI SUDICĂ, CU ATÂT MAI BINE.
Vița-de-vie adoră căldura și luminozitatea. De aceea, cu cât țara producătoare este mai sudică, cu atât mai bine. Nu vă temeți să gustați vinurile din Chile, Spania, Africa de Sud și Argentina. Și, invers, fiți precauți cu vinurile italiene și franțuzești. În ciuda părerii generale despre faptul că vinurile europene sunt cele mai bune, în realitate gustul lor depinde foarte mult de anul recoltei. De exemplu, dacă sezonul a fost ploios, strugurii pot fi acri. De aceea, analizând vinul, experții indică frecvent anul producerii lui.
11. VINUL BUN NU TREBUIE SĂ FIE NEAPĂRAT SCUMP.
Prețul relativ scăzut al vinului nu este neapărat echivalent cu calitatea lui proastă. Există vinuri minunate, deschise și ușoare, la doar 30 RON. Mulți producători mari au variante ieftine, în care putem avea încredere. Ei nu adaugă resturile în ele: aceasta este doar o tactică de marketing.
Când cumpărați un vin cu prețul de maxim 30 RON, nu trebuie să preferați mărcile franceze sau italiene. Cel mai bine ar fi să le alegeți pe cele din Lumea Nouă (Chile, Argentina), Africa de Sud, deoarece probabilitatea de a găsi vinuri bune, la prețuri accesibile, din aceste regiuni este mai mare.
La ce atrageți atenția, când alegeți și cumpărați vinuri? Povestiți-ne aceste lucruri prin comentarii!