Cel mai potrivit moment pentru transplantarea viței-de-vie la loc nou este perioada de toamnă târzie sau primăvară timpurie, până la începutul circulației sevei. În acesct scop, săpați pământul pe o rază de 50 cm în jurul butucului, străduindu-vă să nu tăiați rădăcinile plantațiilor vecine. Dacă solul este greu sau dacă apele subterane sunt aproape, cel mai probabil, că rădăcinile tufei se află la o adâncime de 60 cm și le puteți săpa. În solul nisipos, rădăcinile se dezvoltă atât în lățime, cât și în adâncime, având până la 1,5 m sau chiar mai mult. În acest caz, tăierea rădăcinilor este inevitabilă.
Butucii mai vechi de 5-7 ani se eliberează de pământ, îndepărtându-l atent cu o țeapă din lemn. Se reînnoiesc tăieturile rădăcinilor, se înlătură cele vechi și se păstrează rădăcinile puternice cu vârsta de 2-3 ani. Se prepară un amestec de argilă și apă, în care se adaugă permanganat de potasiu. Înmuiați rădăcinile în acest amestec.
Dacă nu ați făcut acest lucru mai devreme, tăiați acum coardele în plus, păstrând 2 brațe orizontale cu câte 1-2 verigi de rod de un an fiecare. Vârfurile coardelor se taie la 2-3 ochi, iar tăieturile se prelucrează cu var de grădină sau ceară. Apoi butucul se așează pe un placaj sau pe o pânză de sac și se transferă lângă groapa pregătită. În groapă se toarnă 1 căldare de apă (primăvara apa trebuie să fie fierbinte), se adaugă un mușuroi de bucăți de argilă, apoi pământ fertil cu nisip și pietriș. Este important să țineți cont de faptul că în compostul pentru vița-de-vie nu se adaugă gunoi de viță-de-vie: corzi, rădăcini, frunze. Acestea se ard și plantațiile se fertilizează cu cenușă. Excepție sunt sâmburii și cojile rămase după fermentație, acest îngrășământ este foarte util pentru tufele de viță-de-vie.
Butucul de viță-de-vie se va acomoda mai ușor după transplantare dacă veți adăuga un pumn de semințe de orz în zona rădăcinilor.
Dacă solul este sărac în fier, nu economisiți îngrășămintele ce conțin fier, câteva cuiuri sau cutii ruginite, arse la foc.
Butucul se așează oblic în groapă împreună cu brațele orizontale, îndreptând rădăcinile în jos. Umpleți groapa cu pământ și scoateți verigile anuale puțin mai sus de nivelul solului, apoi mai udați o dată butucul. Pentru irigarea ulterioară ar fi bine să instalați imediat la marginea gropii o țeavă tăiată. Butucul se acoperă primăvara cu material agrotextil (până la sfârșitul lunii mai), iar toamna – cu materiale ușoare prin care să poată pătrunde aerul. Dacă este necesară transplantarea urgentă, aceasta se poate efectua nu numai în perioada de hibernare, dar atunci vița-de-vie va avea nevoie de o îngrijire minuțioasă și atenție sporită. În primul an după transplantare se îndepărtează toate inflorescențele, în al doilea an – 1/3 din ele, atunci butucul se va restabili mai repede.
Transplantarea butucului împreună cu balotul de pământ se numește transbordare. Această metodă se recomandă pentru butucii tineri cu vârsta de 1-3 ani. Pentru ca pământul cu rădăcini să nu se surpeze, încetați să udați vița-de-vie cu câteva zile înainte de transplantare și nu scurtați rădăcinile.
În locul de unde a fost scos butucul, pământul are nevoie să se odihnească cel puțin 2 ani. Deci nu se recomandă să transplantați viță-de-vie. Dacă totuși veți fi nevoiți să faceți acest lucru, trebuie să înlocuiți solul din groapa veche și în mijlocul ei să plantați un butuc tânăr prin metoda trasnbordării.
Spor la grădinărit!