Dacă și dvs. adorați ceaiurile naturale și doriți să încercați ceva nou, atunci astăzi vă propun să pregătiți împreună cu mine acest ceai delicios din frunze de viță de vie. Este un tip de ceai fermentat, care se obține în cinci etape de lucru, și anume: culegerea și pregătirea, ofilirea, răsucirea, fermentarea, oprirea fermentării și uscarea. Să începem cu prima:
1. Culegerea și pregătirea!
Culegeți frunzele de viță de vie primăvara devreme, când sunt încă tinere și suculente. Puteți folosi frunzele care rămân după curățarea vițelor pentru a spori randamentul de struguri.
În ceea ce ține de a spăla sau nu frunzele, pot să vă spun că este la alegerea dvs. Însă trebuie să rețineți că după ce le-ați spălat, trebuie să le uscați bine, deoarece enzimele nu iubesc umezeala excesivă.
2. Ofilirea!
Dacă folosiți frunze nespălate, trebuie doar să le întindeți într-un strat de 3-5 cm și să le lăsați să se ofilească. Pentru ofilirea viței de vie mie mi-a luat puțin timp – doar 8 ore, până când nervurile frunzelor s-au înmuiat. Adică dacă rupeți o frunză și nervul central nu produce sunetul caracteristic – frunzele s-au ofilit și sunt gata pentru următoarea etapă.
3. Răsucirea!
Aici începe partea cea mai interesantă. În total, există trei tehnici de răsucire a frunzelor. Voi începe cu tehnica mea preferată:
Răsucirea frunzelor în șnururi:
1. Nu demult, am descoperit că frunzele șifonate sunt mult mai ușor și rapid de rulat în șnururi. De aceea vă recomand să le șifonați în palme înainte de a le rula.
2. Apoi luați câte o frunză sau chiar jumătate și rulați-o în formă de șnur. Puneți-le într-un recipient – sticlă, emailat, ceramic sau inoxidabil; puteți folosi și plastic alimentar. Este necesar ca materia primă să umple nu mai mult decât 2/3 din capacitatea recipientului, deoarece spațiul rămas este necesar pentru o bună fermentare.
3. Apoi acoperiți frunzele cu o farfurie, astfel încât să rămână spațiu pentru ieșirea gazelor care se vor forma în procesul de fermentare. Puneți o greutate deasupra. Eu voi pune un borcan plin cu pietriș.
4. Acoperiți toată construcția cu un prosop umed, nu ud, ci doar bine stors de apă. Trebuie să aveți grijă ca prosopul să fie umed tot timpul. Pentru asta, va fi mai comod dacă veți seta un reminder pe telefonul mobil, ca să umeziți prosopul la fiecare 4-5 ore. Lăsați ceaiul să se fermenteze într-un loc călduros, preferabil întunecos.
Presarea în borcan
1. Pentru aceasta, trebuie să șifonați bine frunzele, iar apoi să le compactați în borcan.
2. Apoi închideți borcanul cu un capac de plastic, care trebuie să aibă 1-2 găuri de aerisire în el, pentru ieșirea gazelor. Puneți-l la fermentat.
Granularea
1. Avantajul acestui ceai, este că reușește în 95% din cazuri, datorită faptului că toate frunzele sunt bine și uniform tocate. Astfel, treceți frunzele uscate prin mașina de tocat carne, prin cea mai mare sită.
2. Puneți-le într-un recipient și acoperiți-le cu un prosop umed. În acest caz prosopul trebuie umezit o singură dată – doar la început. Puneți recipientul la cald pentru fermentare.
4. Fermentarea!
Condițiile optime pentru fermentare sunt: o temperatură nu mai mică decât 20 și nu mai mare decât 30°C. Cu cât temperatura va fi mai mare, cu atât materia primă se va fermenta mai rapid. De asemenea, enzimele funcționează mai bine în întuneric. Prin urmare nu puneți recipientele cu materie primă la soare – ceaiul se va strica și nu va ieși bun.
Cum să vă dați seama că fermentarea a început? În primul rând, după miros – el se intensifică și își schimbă constant nuanțele. Al doilea semn evident al fermentării este formarea condensului pe recipient.
În ceea ce privește perioadele de fermentare – ceaiurile din prima și a doua variantă de răăsucire se pot fermenta între 10 și 36 ore, dar după trecerea unei zile trebuie să vă uitați cât mai des și să verificați ceaiul, ca să nu se mucegăiască. Dacă ceaiul a devenit măcar puțin lipicios la atingere, trebuie să-l scoateți imediat de la fermentare, adică să-l puneți la uscat.
Sfat: Ceaiul granulat, vă recomand să -l fermentați nu mai mult de 20 ore .
5. Oprirea fermentării și uscarea!
Dacă ați rulat ceaiul în șnururi, ele trebuie mai întâi tăiate; astfel, va fi mai ușor de depozitat și suprafața de contact a frunzei va fi mai mare, ceea ce va ajuta ceaiul să se deschidă mai bine. În condiții industriale, oprirea fermentării se face prin tratare termică de scurtă durată, la temperatura de 100-120°C, apoi se usucă pe o tavă specială din plasă.
În condiții casnice, puteți proceda altfel. Și aici există trei variante:
1. Puteți usca materia primă într-un uscător electric. Pentru aceasta trebuie să așezați frunzele pe tavă și să le uscați pe cel mai de sus nivel, la cea mai mică temperatură.
2. De asemenea, puteți usca ceaiul în cuptorul electric cu ușa deschisă. Pentru aceasta, trebuie să întindeți materia primă într-un strat subțire pe tava tapetată cu hârtie de copt și să-l uscați tot la temperaturi mici.
3. Dacă nu aveți posibilitatea să folosiți primele două moduri de uscare, puteți usca ceaiul în aer liber sau la temperatura camerei. Pentru aceasta, trebuie să-l întindeți într-un strat subțire pe tavă sau pe o altă suprafață și să-l amestecați foarte des, având grijă să nu se mucegăiască.
După uscare, este important să lăsați ceaiul să se adapteze la condițiile ambiante și să se coacă. Pentru aceasta, trebuie să-l puneți într-o cutie neacoperită și să-l lăsași așa pentru cel puțin pentru 3 săptămâni. După aceea, puteți pune ceaiul la depozitare în vase ermetice.
Ceaiul de frunze de viță de vie se păstrează mult timp. Și cu cât va sta mai mult, cu atât va deveni mai gustos.
Iată cum arată produsul final:
Spor la treabă!