De ce cu cât mai mult bine faceți, cu atât mai rea este atitudinea față de dumneavoastră?

Dacă sunteți un om cu inimă mare, cu siguranță vă este cunoscută Regula de aur: ”Nu faceți bine, să nu ajungeți rău”. Din păcate, această regulă funcționează practic întotdeauna, dar de ce se întâmplă astfel?

Dacă v-ați pus această întrebare măcar o dată, atunci vă recomandăm insistent să citiți această pildă, în care veți găsi răspunsul și, cel mai important, veți înțelege cum să trăiți cu nedreptatea lumii.

Într-o zi, la ușa unui înțelept a bătut o tânără necunoscută, care, izbucnind în lacrimi, i-a povestit bătrânului povestea sa.

-Nu știu cum să trăiesc mai departe! a spus ea cu o voce tremurândă. Toată viața am tratat oamenii așa cum aș fi vrut să se poarte cu mine, eram sinceră cu ei și le-am deschis sufletul … Mă străduiam să fac bine tuturor, după posibilitate, fără să aștept nimic în schimb, dar primeam doar răutate și ocară. Mă doare sufletul și pur și simplu am obosit. Vă rog, spuneți-mi, ce să fac?

Înțeleptul a ascultat cu răbdare și apoi i-a dat fetei un sfat:

-Dezbracă-te și mergi complet goală pe străzile orașului, a spus calm bătrânul.

-Îmi pare rău, dar nu am ajuns încă la asta … Sau sunteți nebun sau glumiți! Dacă aș face acest lucru, nici nu știu la ce să mă aștept de la trecători…M-ar putea dezonora sau abuza cineva…

Înțeleptul s-a ridicat dintr-o dată, a deschis ușa și a pus pe masă o oglindă.

-Îți este rușine să ieși goală în stradă, dar nu știu de ce nu te rușinezi să mergi prin lume cu sufletul gol, deschis ca această ușă. Permiți oricui să intre. Sufletul tău este o oglindă, de aceea toți vedem reflecția noastră în alte persoane. Sufletul lor este plin de răutate și vicii, anume astfel de imagine urâtă văd ei, când privesc sufletul tău pur. Ei nu au destulă putere și curaj să recunoască faptul că ești mai bună decât ei și să se schimbe. Din păcate, aceasta este alegerea celor mai îndrăzneți…

-Și ce pot să fac eu? Cum pot schimba situația dacă de mine, de fapt, nu depinde nimic? A întrebat fata.

-Vino cu mine, vreau să-ți arăt ceva… Privește, aceasta e grădina mea. Deja de mulți ani eu ud și îngrijesc aceste flori de o frumusețe rară. Sincer să fiu, nu am văzut încă niciodată cum se desfac butașii. Tot ce am putut să admir au fost doar aceste flori minunate deja înflorite, care atrag cu frumusețea și parfumul lor îmbietor.

Dragă copilă, învață de la natură. Privește aceste flori splendide și fă ca ele – deschideți cu grijă inima în fața oamenilor, astfel încât nimeni nici să nu observe. Deschideți sufletul oamenilor buni. Pleacă de lângă cei care îți rup petalele, te aruncă și te calcă în picioare. Aceste buruiene încă nu au atins nivelul tău și nu le poți ajuta cu nimic. Ei vor vedea în tine doar reflecția lor urâtă.

Fiți fericiți!