De aproximativ 10 ani observăm cum părinții își asumă prea multe responsabilități, care ar trebui să aparțină copiilor lor. Oare este o nouă tendință? Ei fac temele cu copiii până în clasa a VIII-a, le pregătesc ghiozdanele, află temele lor pentru acasă de la colegi, îi târăsc pe la tot felul de cursuri de dezvoltare de la vârsta de 6 luni, iar în timpul anilor școlari îi trimit la activități extrașcolare pe parcursul întregii săptămâni, astfel încât copiilor nu le mai rămâne timp pentru copilărie. Părinții fac o sumedenie de alegeri și iau deciziile în locul copiilor. Și, adoptând o atitudine amăgitoare, încearcă să le controleze toate treburile.
Psihologii ne recomandă: lăsați-vă copiii în pace și ocupați-vă de propriile voastre treburi.
Recent un învățător a ținut un curs pentru părinții școlarilor și a aflat că mulți dintre ei află unul de la altul temele de acasă ale copiilor (elevi de clasa a VI-a). Și, în același timp, se plâng de iresponsabilitatea și lipsa de independență a odraslelor lor.
Nu ținem minte ca părinții noștri să ne fi pregătit ghiozdanele, să fi aflat temele noastre de acasă sau să ne fi dus la diverse activități. Nu ținem minte ca cineva să fi luat deciziile în locul nostru sau să fi hotărât ce activități să frecventăm. Părinții noștri aveau alte treburi. Iar noi învățam să fim independenți.
Societatea a devenit „concentrată” pe copii. Toată familia se adaptează la interesele copiilor. Copilul este sensul și lumina vieții. Bărbatul și femeia devin o echipă de „creștere” a copiilor sau personal de deservire pentru copii. În același timp ei încetează să mai fie soți. Și cel mai important este faptul că acești părinți cred că astfel își fac copiii fericiți, asigurându-le cea mai bună copilărie.
Privind asemenea familii, vrem să spunem părinților: lăsați-vă copiii în pace, deoarece le stricați viața!
Mulți părinți explică că se comportă astfel, deoarece doresc ca copiii lor să devină oameni de succes, asigurați din punct de vedere material, cu posibilitatea de a alege în viață etc. Ei fac totul pentru ca, într-un final, copiii lor să devină adulți fericiți. Doar părinții nu au propria lor fericire. De aceea, ei doresc cu disperare ca măcar copiii lor să fie fericiți.
Dar arta de a te simți fericit tot trebuie învățată. Și copiii învață întotdeauna de la părinți. Anume de la părinți ei preiau stereotipurile de comportament și atitudine față de viață. Ce ar putea învăța copiii de la asemenea părinți? Vor învăța să lucreze până la extenuare, vor învăța să fie mereu stresați și neîncrezători cu lumea, dar nu vor învăța să fie fericiți și mulțumiți. Deoarece nu există cineva care să-i învețe acest lucru: nici părinții lor nu îl știu!
„Nu vă educați copiii. Acest lucru este inutil. Ei oricum vor semăna cu voi. Educați-vă pe sine.” (un proverb englez)
Dacă nu doriți ca viața copiilor voștri să semene cu a voastră, atunci corectați-vă pe sine și viața voastră. Transformați-vă în oameni fericiți: atunci și copiii voștri vor fi fericiți. Și nu vor fi necesare milioane de activități educative. Dacă veți începe să fiți răspunzători de propriile voastre vieți, fără să transferați responsabilitatea pe țară, șefi, parteneri etc., atunci și copiii voștri vor învăța să fie responsabili de temele, ghiozdanele lor etc. Și atunci ei vor fi bine!
Există încă un motiv secret pentru faptul că părinții încearcă să le ofere copiilor ceea ce ei nu au primit în copilărie. Deseori acest avânt reprezintă o încercare inconștientă de compensare a propriilor deficite din copilărie. Unii uită să întrebe ce vor, de fapt, copiii lor. Filmul „Autostrada 60” („Interstate 60”) este anume despre aceasta. Vizionați-l: el prezintă excelent care sunt consecințele unor asemenea comportamente.
Sau, invers, nu uită să-și întrebe copiii despre dorințele lor, după care se avântă cu fanatism să îndeplinească aceste dorințe. Se pare că singurul scop din viața părinților este să-și răsfețe copilul. Ei nu au propriile lor interese și obiective.
Noi nu putem să trăim viața în locul copiilor noștri și nu putem să-i protejăm de greșeli. Ei oricum vor greși. Iar dacă încercăm să-i ocrotim în mod excesiv, le luăm posibilitatea de a obține propriile lor experiențe, nu-i lăsăm să se maturizeze și să-și dezvăluie propriul lor potențial. Noi îi transformăm în infantili fără inițiativă, care nu știu ce vor, nu au propria lor părere și poziție în viață.
Repetăm: părinților, dacă vreți ca copiii voștri să crească fericiți și să devină oameni de succes, lăsați-i în pace și ocupați-vă de viața voastră!
Căutați propriile voastre interese și obiective. Căutați ceea ce vă face fericiți, deoarece copiii au nevoie de părinți fericiți. Trăiți în primul rând pentru sine și doar apoi pentru copii.
Fiți fericiți!