Forțați să denunțe sau cum germanii au fost învățați cu curățenia!

În Suabia curățenia este una din trăsăturile naționale. Însă cândva în această parte a Germaniei nu era atât de curat, chiar din contra – localnicii aruncau liniștit toate deșeurile sub curte.

Drept urmare, orașele și satele erau pline de noroi, gunoaie de uz casnic, animale moarte, oase și cenușă, care la rândul lor erau mediul excelent pentru tot felul de boli și epidemii, ca să nu mai vorbim de aspectul inestetic și mirosul neplăcut.

Până la urmă, această problemă a fost abordată serios în secolul al XV-lea de către contele de Württemberg. El a început, ca de obicei, cu decrete privind scoaterea gunoiului în afara așezărilor, iar acest lucru trebuia făcut noaptea.

Bineînțeles că populația nu prea a reacționat la aceste decrete – că doar e un obicei! – dar și implicarea unui număr atât de mare de gardieni, care ar urmări procesul, dar și să nu fie corupți (pentru că mita nu a fost anulată), era imposibilă.

Contele s-a gândit și a găsit o soluție genială. El practic a lăsat responsabilitatea de a urmări executarea decretului pe seama populației. Noua versiune a legii, pe lângă apelul de a păstra curățenia, prevedea că fiecare cetățean trebuie să aibă grijă de vecinii săi.

Dacă aceștia nu fac curat, iar dumneavoastră nu informați autoritățile despre acest lucru, atunci veți fi pedepsit împreună cu cei care nu respectă curățenia. Iar cei care denunță, obțin dreptul la o parte din pământurile vecinului neconștiincios.

Șah și mat! După aceea, în fiecare sâmbătă, toată populația strângea demonstrativ gunoiul din fața caselor, astfel încât să vadă toți vecinii și ca nimănui să nu-i vină ideea de a pretinde la terenurile cuiva.

De-a lungul timpului, ideea de curățenie și ordine s-a înrădăcinat atât de mult încât săptămâna curățeniei din Suabia (kehrwoche) a devenit parte a patrimoniului cultural al țării, iar în orașe și sate domnește ordinea absolută.

Cum priviți această idee de curățenie și ordine?