O mamă îmbătrânită le-a scris copiilor ei tineri o scrisoare. Este atât de emoționantă, încât te atinge până la lacrimi…!

Dragii mei copii!

Mâine veți veni în vizită pentru că este aniversarea mea. Veți vedea că îmbătrânesc. Vă rog, fiți răbdători cu mine și încercați să înțelegeți prin ce etapă a vieții trec acum…

Dacă eu sau tata vă vom povesti ceea ce ați auzit deja un an în urmă, dacă vom repeta aceleași istorii de multe ori, nu ne întrerupeți, spunându-ne iritat: ”Ai spus asta deja. Acum câteva minute”…Doar ascultați-ne. Vă rog. Încercați să vă amintiți timpurile când erați mici și eu vă citeam aceeași poveste din nou, și din nou, până adormeați.

Când spun că nu vreau acum să fac baie, nu vă supărați și nu mă incomodați. Mai bine amintiți-vă, cum în copilărie, seara, după munca grea, noi vă rugam să faceți duș. Nu prea vă plăcea, nu-i așa?

Când vedeți cât de neîndemânatică sunt cu noile tehnologii, pur și simplu dați-mi timp să învăț. Și nu mă priviți atât de ciudat!…Vă amintiți cât de răbdător vă învățam eu lucrurile noi? Cum vă învățam să vă îmbrăcați, să vă pieptănați, să rezolvați zilnic probleme dificile… Vin zilele când faptul că îmbătrânesc va fi tot mai evident. Vă rog, fiți răbdători. Și încercați să înțelegeți prin ce trec atunci când încerc să mă descurc cu gadget-urile voastre…

Dacă uneori îmi pierd gândul sau firul discuției, dați-mi voie să-mi amintesc despre ce este vorba. Nu vă enervați. Nu manifestați nerăbdare și aroganță. Trebuie doar să știți: cel mai important lucru pentru mine este să fiu alături de voi. Voi întotdeauna veți ocupa cel mai important loc în inima mea…

Atunci când picioarele mele bătrâne și obosite nu-mi vor permite să merg la fel de repede, cum mergeți voi, dați-mi mâna și adaptați-vă pasul după al meu. Așa cum o făceam eu când erați mici și abia învățați să mergeți…Și în acele zile eu nu eram tristă!

Pur și simplu stați puțin cu mine. Încercați să mă înțelegeți. Oferiți-mi posibilitatea să-mi trăiesc viața până la sfârșit cu dragoste și emoție. Eu prețuiesc timpul petrecut alături de voi și îl percep ca un dar.

Termin această scrisoare cu zâmbet și multă dragoste! Am vrut doar să vă amintesc: ”Vă iubesc atât de mult, dulcii mei copii!”