Această pildă se citește în 2 minute. Însă ce înțeles profund conține!
Un om bătrân și înțelept mergea pe un drum prăfuit. El nu se grăbea: se oprea să admire păsările din cer, apoi se uita la florile sălbatice care creșteau de-a lungul drumului.
Deodată, a văzut un bărbat care venea spre el și ducea o povară grea în spate. O singură privire era suficientă pentru a înțelege cât îi era de greu.
-De ce ți-ai ales calea muncii grele și a suferințelor nesfârșite?, l-a întrebat bătrânul.
-Eu nu sufăr în zadar! Eu suport încercările pentru ca copiii și nepoții mei să trăiască în prosperitate și fericire, a răspuns necăjitul. Toți strămoșii mei au făcut asta: străbunicul meu a lucrat mult pentru binele bunicului, bunicul a muncit din greu pentru tatăl meu, iar tata la rândul său pentru mine și eu suport suferințele de dragul bunăstării copiilor mei.
-Spune-mi, a fost vreun membru al familiei voastre vreodată fericit?, a întrebat bătrânul.
-Până când nu, dar copiii și nepoții mei cu siguranță vor fi!, a spus săracul om cu entuziasm.
-Știi, există o înțelepciune: un analfabet nu poate învăța pe nimeni să citească, iar un iepure nu va educa niciodată un șoim, a spus înțeleptul. Mai întâi trebuie să încerci tu însuți să fii fericit și numai atunci vei putea învăța copiii tăi arta fericirii. Acesta și va fi cel mai valoros lucru pe care îl poți lăsa după tine!
Nu uitați această înțelepciune!