”Să nu se ducă în oraș! Mașina va nimeri în accident”

O familie a luat la ea o bătrână. Aproape străină. O rudă foarte foarte îndepărtată. Și nu numai că era străină, dar ma era și oarbă, și, scuzați, slabă la minte.

Fără supărare, dar era…ieșită din minți.

Oamenii au luat-o pentru că erau buni la suflet, simpli, de la țară, acolo adesea pot fi întâlnite astfel de cazuri, la oraș nimeni nu ar fi adus o persoană străină de care trebuie să îngrijești în casă, iar în sat oamenii sunt mai buni.

Dar ei erau săraci, aveau 3 copii și 2 nepoți de la unul din feciori.

Famila era mare. Oamenii erau simpli, nu prea politicoși, nu prea educați, dar conștiincioși. Ei nu au lăsat băbuța la un cămin de bătrâni sau să treacă pe la ea seara, deoarece trăia departe, la celălalt capăt al satului.

În plus, ea nu se mai putea îngriji. Iată de ce au luat-o la ei. I-au adus lucrurile care le mai avea, au îmbrăcat-o în haine curate, i-au legat o batistă curată, așa cum se cuvine, i-au dat o lingură să mănânce și un pat unde să doarmă.

Pe perete au pus un covor cu cerbi, deși ea nu vede. Și au început să trăiască toți împreună. Mâncau supă și terci, fidea chineză și beiau ceai cu zahăr. Duceau bătrâna la camera de baie și o îmbrăcau, dacă era nevoie.

Și să asculte toate prostiile ei: ea permanent spunea cu o voce subțire de bătrână diferite absurdități. Și într-o zi, această bătrână, spune cu această voce: ”În hambar a intrat un hoț!”. Stăpânii se duc în hambar și găsesc vecinul beat, ce fură lucruri valoroase.

Cartofii și varza. Vai, ce coincidență! A mai trecut un timp și bătrâna iarăși spune: ”Rinat să nu se ducă în oraș! Mașina va nimeri în accident!”. Oamenii creduli au ascultat de bătrâna nebună și nu i-au permis fiului Rinat să meargă în oraș cu prietenul lui.

Prietenul a suportat traumatisme grave, iar Rinat, dacă ar fi fost și el pe bancheta de alături, ar fi murit. Iată așa! Bătrânica încă multe lucruri a mai spus, deși nu conștientiza, nu ținea minte, nu vedea și nici lingura până la gură singură nu o putea duce.

Apoi a început a aiuri, să-i cumpere un bilet de loterie. Cerea în continuu un bilet de loterie. Tatăl familiei a mers într-un sat mai mare și a cumpărat unul. Și ce credeți?

Au câștigat o mulțime de bani! Foarte mulți! 5 000 sau 7 000 mii de dolari, nu au spus exact cât.

Oamenii simpli nu vorbesc clar despre bani, pur și simplu zic: ”O mulțime!”.

Iar bătrânei i-au cumpărat un halat nou, turte dulci și multe alte lucruri. Ah da, și o cuvertură frumoasă – și ce dacă nu vedea cu ochii? Ea vedea cu altceva!

Să fie toate lucrurile în jurul ei frumoase. Și toți o iubesc, deși ea continuă să spună absurdități pe care apoi le uită. Nu poate mânca singură și nici nu merge singură până la baie. Însă ea zîmbește frumos. Și stă pe o cuvertură frumoasă, îmbrăcată într-un halat frumos și cu o batistă frumoasă, de parcă ar fi o păpușă.

Folosește rozariul și spune vorbe bune cu glasul ei subțire. Și dă din cap…