Oferiți un minut acestui articol! El vă va ajuta să schimbați totul!
Pe un drum lung, sălbatic și obositor mergea un om cu câinele său. A mers, a tot mers și a obosit. Și câinele obosise. Brusc în fața lui a apărut o oază! Porțile ei erau minunate, iar în curte — muzică, flori, susurul pârâiașelor — tot ce este necesar pentru odihnă.
— Ce este aceasta? — l-a întrebat călătorul pe portar.
— Acesta este Raiul. Tu ai murit. Acum poți să intri și să te odihnești cu adevărat.
— Aveți apă acolo?
— Câtă dorești: fântâni curate, piscine răcoroase…
— Iar mâncare?
— Tot ce dorești.
— Dar sunt cu câinele meu.
— Îmi pare rău, domnule, dar câinii nu pot intra. Va trebui să-l lași aici.
Și a plecat călătorul mai departe. Peste un anumit timp drumul l-a adus la o fermă. La porțile acesteia stătea un portar.
— Aș vrea niște apă, — a cerut călătorul.
— Intră! În curte se află o fântână.
— Iar câinele meu?
— Lângă fântână vei vedea un jgheab.
— Iar mâncare?
— Pot să te servesc cu cina.
— Iar câinelui?
— Vom găsi un os.
— Dar ce loc este acesta?
— Acesta este Raiul.
— Cum așa? Portarul castelului din apropiere mi-a spus că acolo este Raiul.
— Te-a mințit. Acela este iadul.
— Cum voi, cei din Rai, răbdați un asemenea comportament?
— Acesta este foarte folositor pentru noi. Până la Rai ajung doar cei care nu-și trădează prietenii.
Aveți grijă unii de alții!