Bărbatul nu trebuie să întrețină pe nimeni. Punct. De ce? Vă voi explica îndată. Și mie mi s-a povestit recent.
În timpurile străvechi bărbatul vâna mamuții departe de peșteră, iar femeia dezgropa rădăcini și le fierbea în peșteră. De aceea, părea că el o hrănește, dar, de fapt, totul era egal.
Și când doamnele afirmă că în timpul patriarhatului bărbații aveau cerințe mari, dar își întrețineau și familiile, ele uită despre acest aspect mic și toate consecințele lui. Care consecințe?
Păi, anume acelea, că bărbatul nu este obligat să întrețină pe nimeni și niciodată nu a fost obligat. Și, în general, despre faptul că femeia modernă este jugul de pe gâtul întreținătorului.
Doar resursele se află lângă casă și nu trebuie câștigate prin mult efort — o sumedenie de magazine, supermarket-uri și alte utilități. Femeia nu este nevoită să mulgă vaca, chiar și avocado crește fără participarea ei.
De aceea, ea trebuie să meargă la serviciu. Dar cu comentariul: să țină minte unde îi este locul!
Eu sunt doar „pro” independența financiară feminină și, în mod corespunzător, munca. Dar l-am întrebat pe un bărbat, care mi-a trimis această clauză: dacă femeia lucrează și câștigă resurse financiare similare cu ale lui (sau chiar mai mari), atunci care trebuie să fie locul ei?
Mi s-a amintit fără pic de respect despre firea feminină (adică „să tacă și să-și iubească soțul”) și mi s-au enumerat toate acele minunate obligații, care se consideră a fi exclusiv feminine: spălatul și călcatul rufelor, gătitul, curățenia…
Dar așa și nu am primit un răspuns la întrebarea: „De ce ele trebuie asumate anume de femeie?”. A bolborosit ceva drept răspuns: păi, așa se cuvine! Și, în general, ce este complicat în faptul de a apăsa un buton pe mașina de spălat rufele, iar apoi în a întinde rufele? Sau în a găti pentru bărbatul iubit?
Iar eu vă voi spune în secret — da, este complicat. Au fost vremuri, în care eu ajungeam târându-mă de la serviciu la 21:00 și îl găseam pe bărbatul meu iubit distrugând delirant monștrii din jocurile video.
El venea acasă la ora 18:00, se uita în frigider, descoperea absența cinei și se așeza pe fotoliu, ca să adune supărarea și răutatea în suflet — el nu a fost hrănit! Și prima întrebare, pe care o auzeam după ce intram pe ușă, era: „Când va fi gata cina?”.
Cel mai amuzant (și ultimul) reproș a fost fraza: dacă bona ta hrănește copilul, îi este greu să-mi pregătească și mie cina?
În următoarea zi am adunat toate zdrențele acestui erou, conducându-mă după principiul simplu: cine plătește bona, acela dictează regulile. Și, în general, cine plătește, acela și comandă „muzica” în casa sa.
Cinic? Așa să fie. Eu am venit acasă cu 3 ore mai târziu decât el. Am obosit, câștigam mai multe resurse, iar el petrecea mai mult timp acasă.
Eu aveam dreptul să aștept să fiu întâmpinată cu o cină gustoasă. Ce părere aveți, domnilor? Vă mențineți aceleași părere și poziție chiar dacă soțiile voastre lucrează?
Vă amintesc: în prezent, după spusele voastre, treburile gospodărești nu ocupă mult timp și nu necesită eforturi colosale. Doar butoanele trebuie apăsate!
Oare este chiar atât de dificil să deschideți frigiderul, să scoateți o bucată de carne, să pregătiți un gulaș și să curățați niște cartofi pentru piureul, care poate fi servi în calitate de garnitură? Nici cartofii nu trebuie cultivați, nici carnea nu trebuie vânată!
Iar cât timp se gătește gulașul, să adunați repede cearceafurile, să le spălați (doar trebuie să apăsați pe butoane), iar mai târziu să le călcați. Să aspirați podelile și să le spălați (pentru aceasta aveți aspiratorul cu aburi).
Dacă femeia poate să facă toate aceste treburi după o zi de muncă (câștigând resurse), atunci de ce bărbatul nu poate să le facă?
Da, bărbatul nu trebuie să întrețină pe nimeni. Dar permiteți-mi, permiteți-mi: de ce femeia trebuie să-și asume toate treburile casnice după o zi grea de muncă?