În timpul uneia dintre întâlnirile absolvenților, câțiva băieți, care și-au făcut deja o carieră în domeniul lor, au decis să-și viziteze profesorul bătrân. După ce și-au împărtășit succesele și realizările, au trecut la alt subiect – dificultățile și problemele din viață.
– Așteptați o clipă, am să fac imediat câte o cafea minunată pentru fiecare, a zis profesorul, de îndată ce ultimul dintre foștii studenți a povestit despre problemele sale.
El a plecat în bucătărie și s-a întors cu vasul cu cafea și cu o tavă, pe care erau multe cești, dar printre ele nu erau nici măcar două identice. Unele erau scumpe – de porțelan, altele simple – de ceramică sau chiar modeste – de sticlă.
Bătrânul profesor a turnat cafeaua și le-a propus tuturor să i-a câte o ceașcă. Când fiecare avea în mână băutura aromată, profesorul a spus:
– Priviți ceștile pe care le-ați luat. Desigur, fiecare a vrut să aibă ceva mai bun, iată de ce ceștile frumoase au fost luate, iar cele simple au rămas pe tavă.
De fapt, dorința de a avea ceva mai bun este normală, dar în această cursă se și ascunde cauza multor probleme și stresuri. Că doar cafeaua din ceașca mai scumpă nu a devenit mai gustoasă, nu-i așa?
Acum, imaginați-vă că cafeaua reprezintă viața, iar toate celelalte – banii, munca, statutul – sunt ceștile. Cu toții merităm o ceașcă mai bună, însă goana în sine după ceașcă este lipsită de sens, deoarece noi pur și simplu nu avem posibilitatea să savurăm gustul cafelei.
Țineți minte, băieți: oamenii fericiți nu au tot ce-i mai bun, însă ei au învățat să vadă ce e mai bun în ceea ce au.
Fiți fericiți!