Familia mea era ideală. Mama și tata se iubeau foarte mult. Dar când am împlinit 6 ani, tata a murit în urma unui accident. Mama nu mai era fericită, dar încerca să ascundă acest lucru, ca să nu mă întristeze pe mine.
În fiecare zi mama lucra la fabrică și obosea foarte mult. Îi era destul de greu să mă întrețină. Peste o anumită perioadă de timp ea a făcut cunoștință cu un bărbat, pe care-l chema Ion. Ea îl iubea într-atât de mult, încât l-a chemat să locuiască cu noi. El mi-a spus să-i spun tată și mie mi-a plăcut acest lucru, deoarece și eu l-am îndrăgit îndată. Viața noastră parcă a devenit mai bună. Mama a uitat vechea durere și a devenit iarăși fericită. Dar totul s-a sfârșit atunci când Ion a început să consume mult alcool.
Totul va fi bine… Trebuie doar să așteptăm puțin…
Am băut apă și, fiind extenuat, am adormit îndată. M-am trezit dimineața. Mama deja pregătea micul dejun. M-am spălat pe dinți și pe față, după care am venit la bucătărie. M-am apropiat de mama și am sărutat-o, iar ea m-a îmbrățișat cu putere. Unchiul Ion era beat și stătea la masă cu capul aplecat și bolborosind ceva. Am luat micul dejun și mama m-a trimis afară, la joacă.
Când m-am întors, am văzut că mama nu era acasă, iar unchiul Ion stătea tot la masă și își turna încă un pahar de tărie.
— Unde este mama? Unde a plecat? — l-am întrebat.
— Au luat-o pe mama ta… la spital. Mai puțin își va băga nasul! Iar tu spală ceștile… maică-ta nu a terminat să le spele! — a spus el cu chiu, cu vai.
M-am speriat foarte tare și am fugit la bunica Maria, vecina noastră, ca să aflu ce s-a întâmplat. Îmi făceam multe griji pentru mama. Ea mi-a spus că mamei i s-a făcut rău și că ea a chemat ambulanța. Și mi-a promis că în ziua următoare mă va lua cu ea la spital, ca să o vizităm.
Nu am dormit toată noaptea. Așteptam cu nerăbdare să se facă dimineața și să o văd pe mama. Stăteam în camera mea și încercam să nu mă mișc, pentru ca unchiul Ion să nu mă certe. El a stat la masă toată noaptea, vorbind de unul singur.
Dimineața am ieșit tiptil din apartament și am fugit la bunica Maria. Ea m-a luat de mână și m-a dus la mama. La spital ne-a întâmpinat șeful spitalului:
— Îmi pare rău… dar traumatismele ei nu erau compatibile cu viața. În timpul operației inima ei nu a rezistat…
Nu vroiam să cred că ceea ce spune medicul este adevărat… Îmi curgeau lacrimile șiroaie… Mi se frângea inima în piept și îmi era foarte greu să respir… Am început să fug pe hol, intrând în fiecare salon și sperând să o văd pe mama…
O chemam… dar ea nu-mi răspundea.
— Mama… Mama, unde ești?.. Nu mă lăsa… Vreau să vin cu tine… Întoarce-te… Întoarce-te și ia-mă cu tine…
Bunica Maria m-a înhățat și m-a strâns cu putere la pieptul său. Ea plângea și repeta: „Nu plânge, oprește-te… De acum mama va fi îngerul tău… ea te va proteja!”
Nu vroiam să aud nimic. Îmi doream ca mămica să se apropie de mine și, strângându-mă la piept, să mă mângâie pe cap, ca înainte… Cum? Cum voi trăi fără mama?..
Bunica Maria m-a adus acasă. Unchiul Ion dormea pe canapeaua din sufragerie. M-am dus încet în camera mea și m-am întins pe pat. Am plâns îndelung și nu am observat, când am adormit.
Dimineața m-am trezit, când unchiul Ion a intrat în camera mea și, înșfăcându-mă de mână, m-a ridicat din pat:
— Adună-ți lucrurile și cară-te! Mama ta nu mai este aici. Apartamentul este al meu! Să nu te mai văd în fața ochilor mei!
Am luat câteva haine și am ieșit din apartament. Mi se scurgeau lacrimile pe obraji. Nu știam unde să plec… și am ciocănit la ușa bunicii Maria. Ea m-a liniștit și mi-a spus:
— Nu plânge… se va găsi ac de cojocul lui!
Bunica Maria a depus o plângere împotriva unchiului Ion. El a fost condamnat și dus la închisoare. Ea a devenit tutorele meu. Conform legii, eu am moștenit apartamentul, dar locuiam cu ea, iar apartamentul meu era dat în chirie. Bunica Maria a adunat banii câștigați din închirierea apartamentului și mi i-a dat la majorat.
Acum sunt căsătorit și am un fiu. Bunica Maria locuiește cu noi. Ea este ca o mamă pentru mine! În fiecare zi îi mulțumesc. Dacă nu era ea, nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine…
Aveți grijă de cei dragi!