Uneori, unui grădinar începător îi poate fi greu să asimileze abundența de informații care îl înconjoară din toate părțile. Astfel, un horticultor cu experiență vă va explica în ce să credeți și ce mituri să dezaprobați cu unanimitate.
Mitul nr. 1: Cu cât pomii fructiferi sunt mai bine îngrijiți (pentru grădinar aceasta înseamnă o udare și o fertilizare abundentă), cu atât recolta va fi mai mare.
Acesta este un fapt adevărat doar pe jumătate. De exemplu, dacă veți respecta toate regulile de îngrijire a pomilor fructiferi, condițiile pot fi prea bune pentru ei. Merii, perii și alte culturi vor începe să crească viguros (în volum), însă roadă nu vor da.
Mitul nr. 2: Cel mai bun îngrășământ este gunoiul de grajd!
Gunoiul de grajd, în special cel proaspăt, poate provoca arsura rădăcinilor. Abundența de azot din compoziția acestuia, duce adesea la o acumulare excesivă de nitrați în legume. În plus, gunoiul de grajd proaspăt este o sursă reală de semințe de buruieni. De obicei, acesta este utilizat pentru a pregăti îngrășămintele lichide, care sunt foarte eficiente pentru toate plantele.
Pentru furnizarea diferitelor substanțe nutritive către plante, este mai bine să folosiți gunoi de grajd care a fost descompus timp de un an și jumătate (humus).
Mitul nr. 3: Legumele de la piață sunt mai bune decât cele din magazin.
Aceasta este o concepție greșită foarte răspândită, din motiv că orașele mari au dezvoltat deja sisteme de distribuție a legumelor prin intermediul piețelor angro. Deja nu mai există bunicuțe ca înainte, care să vândă legume crescute la ele în grădină.
Mitul nr. 4: Soiul magic.
Unii grădinari visează să descopere un soi magic de fructe, care nu are niciun defect. Nu există așa ceva – toate soiurile au defecte.
Spre exemplu, se știe că există soiuri timpurii de căpșuni. Și mulți oameni le caută, visând să planteze soiul magic, cel mai timpuriu, pe parcelele lor! Dar ceea ce nu știu ei este că majoritatea soiurilor neutre din punct de vedere al zilei, sau așa numitele soiuri remontante, produc fructele mai devreme decât oricare dintre soiurile timpurii.
Mitul nr. 5: „Renașterea” soiului.
Mulți grădinari, atunci când observă o schimbare în comportamentul soiurilor lor, cum ar fi o scădere a recoltei, micșorarea în volum a fructelor etc., o pun pe seama unui motiv fantastic, cum ar fi „renașterea” soiului. Acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată! Pot exista multe motive pentru schimbarea comportamentului unui soi, cum ar fi pierderea rezistenței la o boală etc. Toate aceste schimbări au o cauză mai simplă, trebuie doar să o căutați.
Mitul nr. 6: Înfășurarea pomilor și a arbuștilor pe timp de iarnă cu material nețesut, de culoare albă, îi va proteja împotriva arsurilor!
Aceasta este o concepție greșită. Dimpotrivă, sub acest material de culoare albă, țesutul plantei se încălzește (efectul de seră) și suferă mai mult din cauza diferenței de temperatură dintre zi și noapte. Cred că materialul ar trebui să fie de culoare închisă.
Mitul nr. 7: Magia imaginilor.
Imaginile superbe de pe site-urile web ale unor vânzători de material săditor sunt un fotomontaj de o frumusețe ireală; nu există astfel de plante. Spre exemplu, „căpșunile cățărătoare” au păcălit milioane de consumatori!
De multe ori, vânzătorii ne păcălesc, insuflându-ne să cumpărăm plante care nu există în natură, cum ar fi: „Trandafirul curcubeu”, „Căpșunul albastru” și „Copacul de crin”. Nu credeți în aceste denumiri frumoase. Sunt o minciună.
Mitul nr. 8: Stabilizarea plantelor cu un sistem radicular închis (cultivate în ghiveci) este mai bună decât în cazul unui sistem deschis.
Nu este așa. În fiecare an, milioane de hectare de livezi sunt plantate cu puieți. S-a dovedit în practică că, dacă un puiet nu este uscat și dacă mugurii acestuia nu au început să crească, ratele de supraviețuire ale acestuia și de stabilizare a rădăcinilor sunt aproape de 100%.
Mitul nr. 9. „Supra-polenizarea” soiurilor.
Adesea, se întâmplă să auzim că un anumit soi a fost „supra-polenizat” și și-a schimbat caracteristicile. Acest mit este foarte persistent și poate fi combătut doar prin faptul că polenizarea înseamnă fertilizare, iar ereditatea se schimbă doar în semințele pomilor fructiferi.
Mitul nr. 10: Castraveți rezistenți la iarnă.
Castraveții, roșiile și cartofii care rezistă la temperaturile sub zero grade reprezintă o minciună sfruntată.
Mitul nr. 11: Arborele de coacăze.
Acesta este un coacăz auriu care poate fi modelat prin tăiere, ca o plantă bulboasă, nu un copac.
Mitul nr. 12: Orientarea altoirii puieților spre direcțiile cardinale.
Este destul de frecventă recomandarea de a planta un puiet cu altoirea orientată spre nord sau spre sud. Nimeni nu a furnizat încă rezultate fiabile ale acestor teste, așa că noi considerăm că aceasta este încă o concepție greșită.
Mitul nr. 13: Copacii trebuie să fie văruiți pentru sărbătorile din luna mai.
Da, unii grădinari albesc copacii înainte de 1 Mai. Însă scopul văruirii nu este unul festiv, ci prozaic – protejarea copacilor de arsuri solare și de crăpături. Dar este mai bine să o faceți toamna. Primăvara albirea doar se împrospătează.
Mitul nr. 14: Tunderea plantelor fructifere se face o dată pe an – pentru frumusețe și pentru fructificare.
Ei bine, ca să fiu sincer, puteți să nu o faceți deloc. Dacă scopul tunderii este de a obține o coroană frumoasă și productivă, atunci puteți folosi îndoirea ramurilor în loc de tundere. Există multe articole scrise pe această temă – citiți-le cu atenție!
Mitul nr. 15: În cazul în care parcela se află în apropierea apelor subterane, atunci este mai bine să plantați merii pe portaltoi pitici, deoarece aceștia au un sistem radicular mai puțin adânc.
Aceasta este o concepție greșită. După cum s-a dovedit, rădăcinile portaltoilor pitici au nevoie de căldură și acești pomi nu cresc bine în zonele mlăștinoase. În cazurile date, se recomandă plantarea pomilor fructiferi în paturi înalte.
Mitul nr. 16: Dacă gâtul rădăcinii unui puiet va fi îngropat în pământ, acesta se va dezvolta slab și în cele din urmă va muri.
Acest lucru nu este adevărat. Dimpotrivă, așa cum au arătat experimentele din zonele aride, cei mai productivi arbori s-au dovedit a fi cei cu gâturile rădăcinilor adâncite cu 20 cm în pământ. Numai puieții pe portaltoi pitici nu trebuie îngropați, și asta numai pentru că în acest caz pot trece la dezvoltarea rădăcinilor sursă și pot deveni prea stufoși.
Mitul nr. 17: Pentru a accelera fructificarea unui puiet de nuc, acesta trebuie transplantat din loc în loc de 4 ori.
Acest lucru nu este adevărat. Orice transplantare a unui puiet, și nu numai de nuc, va întârzia începerea fructificării cu 2-3 ani.
Mitul nr. 18: Cu cât puietul este mai bătrân și cu cât partea sa supraterană este mai mare, cu atât mai repede va începe să dea roade. În acest scop, este mai bine să cumpărați copaci mari și maturi.
Acest lucru nu este adevărat. Sistemul radicular al unui puiet și relația acestuia cu partea supraterană joacă un rol decisiv în supraviețuirea și stabilizarea lui. În cazul în care rădăcinile sunt tăiate semnificativ la dezgropare, iar partea de deasupra solului rămâne mare, un astfel de răsad nu va prinde rădăcini deloc sau va fi bolnav și atrofiat timp de mai mulți ani. În această perioadă, un puiet cu rădăcini bune de un an, va crește rapid și-l va întrece pe acel bătrân și stufos, și va rodi mult mai repede.
Mitul nr. 19: Rezistența la îngheț a soiului sudic poate fi îmbunătățită prin altoirea pe portaltoi rezistenți la îngheț, prin selectarea ramurilor care sunt cel mai puțin afectate de îngheț, prin altoirea butașilor luați din acestea și prin alte tehnici agronomice.
Nu este posibilă creșterea rezistenței la iarnă a unui soi prin astfel de metode. Unele exemple de presupus succes sunt atribuite condițiilor microclimatice favorabile de la locul de adaptare. Puieții crescuți din butași, proveniți dintr-un astfel de „copac adaptat” vor îngheța într-un loc mai puțin favorabil la fel de tare ca și cei proveniți din copaci sudici din acest soi. De asemenea, calitatea fructelor pomilor „adaptați” va fi diferită spre rău: la nord, le va lipsi căldura în timpul vegetației, fructele soiurilor de mere de iarnă vor fi mici, acrișoare și necoapte.
Mitul nr. 20: Pentru ca un puiet cu rădăcinile deschise să se înrădăcineze, frunzele trebuie să fie păstrate pe el.
Dimpotrivă, este exact invers. Un puiet cheltuie foarte multă umiditate ca să-și hidrateze frunzele care i-au fost lăsate. Astfel, se deshidratează el însăși și adesea se usucă. Din acest motiv, frunzele trebuie îndepărtate de pe el înainte de a fi plantat și trebuie să fie înmuiat într-un butoi cu apă, lac sau râu timp de 24 de ore înainte de plantare, prin scufundarea lui în apă, fie complet, fie în proporție de 70-80%.
Mitul nr. 21: Dacă un pom fructifer întârzie mult să dea roade, puteți încerca să bateți un cui în trunchi – acest lucru va apropia recolta.
Se știe de mult timp că mulți pomi fructiferi dau roade abia în al 10-lea-12-lea an. Așa se manifestă natura biologică a soiului. Dar sunt soiuri care dau roade chiar și după 20-25 ani de la plantare. Așa că baterea cuiului în trunchi, nu va face decât să traumatizeze pomul.
Mitul nr. 22: Reproducătorii au mers atât de departe, încât au stricat toate soiurile vechi.
Reproducătorii nu au nimic de-a face cu asta. Pur și simplu există o multitudine de alte motive care influențează comportamentul unui anumit soi de fructe.
Spor la grădinărit!