În general, viața modernă este o cursă: după o nouă funcție, după silueta perfectă, după atitudinea pozitivă a cuiva, după reducerile de sărbători. Și în această goană nebunească mulți oameni uită să trăiască și pur și simplu să fie fericiți.
Recent, pe Internet, a apărut scrisoarea unei bunicuțe de 83 ani, adresată prietenei sale: acest mesaj ne determină să ne oprim pentru o clipă și să reflectăm asupra vieții noastre.
Fără îndoială, putem să spunem că răvașul respectiv este o sursă de inspirație. Cuvintele scrise de această bătrână vor fi resimțite din plin de fiecare dintre noi, îndeosebi în preajma sărbătorilor de iarnă.
„Dragă Bertha, am început să citesc din ce în ce mai mult și să șterg praful tot mai rar. Stau în grădină și mă bucur de priveliște, dar nu mă mai îngrijorez din cauza buruienilor. Petrec mai mult timp cu familia și prietenii și lucrez mai puțin.
După posibilitate, viața trebuie savurată, dar nu suportată. Acum încerc să conștientizez acest lucru și să încep să-l prețuiesc.
Nu mai economisesc banii în detrimentul meu. Folosesc ceșcuțele de porțelan și serviciile mele de cristal pentru fiecare eveniment deosebit, precum un kilogram pierdut, curățenia în camera de baie sau prima înflorire a crinului de cameră.
Când merg la piață, îmbrac cele mai frumoase haine, pe care le am. Cred că dacă voi arăta mai elevat, mă voi despărți mai ușor de bani.
Nu aștept o ocazie specială, ca să folosesc parfumul meu special. Mirosind frumos, eu merg la bancă sau la policlinică.
Nu mai folosesc cuvintele „cândva” și „în curând”. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, eu vreau să văd, să aud și să fac acum.
Nu știu ce ar face alții, dacă ar afla că mâine nu vor mai fi aici. Doar noi considerăm că viața este ceva autodistrugător. Cred că și-ar chema familia și câțiva prieteni apropiați. Probabil ei ar suna pe cineva și și-ar cere iertare pentru cuvintele și faptele din trecut. Îmi place să cred că ei ar merge la un restaurant bun, unde se servește mâncarea lor preferată. Eu presupun. Eu nu am cum să știu aceste lucruri.
Acestea nu sunt mărunțișuri, pe care nu am reușit să le fac. Aș fi regretat foarte mult că nu am scris celor dragi toate cuvintele importante, pe care vroiam să le spun lor. Și sunt foarte îngrijorată de faptul că rareori le spuneam soțului și părinților mei cât de mult îi iubesc.
Mă străduiesc să nu economisesc și să nu amân ceea ce ar putea adăuga zâmbete și fericire în viața mea.
Și în fiecare dimineață, când mă trezesc, îmi spun că această zi este deosebită. Fiecare zi, fiecare minut, fiecare inspir sunt într-adevăr un dar.
Probabil viața nu a fost melodia, pe care am sperat să o auzim. Dar cât suntem aici, putem să dansăm.”
Aveți grijă de dumneavoastră și de cei dragi!