Am primit acest scaun vechi și dărăpănat ca moștenire de la bunicul meu, care a fost muzician și compozitor. El a părăsit această lume, când eram mică și, de aceea, îmi amintesc puține lucruri despre el.
Dar în familia noastră numele lui era pronunțat frecvent și cu mult respect. Probabil din această cauză puținele obiecte, care au rămas de la el, erau păstrate cu multă grijă și atenție de toți membrii familiei: chiar dacă nu se găseau beneficii evidente și aplicări practice pentru ele.
Scaunul spălăcit și deteriorat, pătat de vopsea, găurit complet pe alocuri, s-a prăfuit pe parcursul multor ani în debara, servind din când în când ca suport pentru lucrările de tâmplărie.
Astfel, peste mulți ani a sosit momentul să devină „vedetă”. Nu am avut îndoieli în privința ornamentelor. Era clar că decorul trebuia să fie dedicat memoriei bunicului, ceea ce însemna că notele muzicale erau cele mai potrivite.
1.Inițial scaunul trebuia spălat, frecat și uscat. Apoi am îndepărtat stratul lui superficial. Acest proces era imposibil de realizat manual. Din fericire, am găsit o mașină de șlefuit, dar oricum procesul a fost anevoios. Îndepărtarea completă a învelișului vechi de lac și vopsea a durat aproape o zi.
După aceasta am chituit denivelările, găurile mari și mici de pe toată suprafața scaunului. Am finisat lucrările incipiente cu degresarea și aplicarea amorsei.
2.În următoarea zi am vopsit scaunul. În calitate de culoare principală, de fond, am decis să luăm o nuanță deschisă, deoarece deja hotărâsem care va fi noul „loc de trai” al scaunului renovat.
Urma să-l stabilim în dormitor, lângă mobila de culoare albă, completată cu țesături roz-nisipii. Au fost suficiente 2 straturi de vopsea. Timpul de uscare a fost de aproximativ 6 ore.
3.Următoarea etapă este cea mai importantă. Am început decorarea de la scaunul propriu-zis. Mai întâi, folosind creionul și rigla, am divizat suprafața lui în pătrate drepte, dar inegale. Fiecare pătrat urma să aibă propriul său ornament.
Ca să aplicăm maxim de drept și îngrijit desenele decupate din șervețele pe fiecare pătrat, noi le-am delimitat cu bandă de mascare. Astfel, după uscarea ornamentului, banda de mascare a fost îndepărtată cu ușurință, lăsând desenul intact, cu marginile drepte, fără rupturi.
Unele pătrate au fost pur și simplu vopsite într-o nuanță roz, asemănătoare cu culorile din designul dormitorului.
4.Cât timp decorul de pe scaun se usca, am vopsit șipcile, care unesc construcția de bază a scaunului, cu aceeași nuanță roz.
5.Am hotărât să decorez spătarul și părțile laterale ale scaunului cu aceleași ornamente, care sunt prezente pe scaunul propriu-zis. Principiul de aplicare a desenelor este cel prezentat la punctul 3, cu utilizarea benzii de mascare. Timpul de uscare completă a fost de 3 ore.
6.La sfârșit am acoperit toată suprafața scaunului cu cea mai subțire melamină și cu 2 straturi de lac. Scaunul renovat este gata!
Iată cum un scaun vechi și inutil s-a transformat într-unul nou, cu istorie seculară!
Dacă v-a plăcut articolul, distribuiți-l prietenilor voștri!