Ca regulă, persoanele vârstnice își adoră nepoții. Este firesc, deoarece la bătrânețe ei au posibilitatea să petreacă iar timp cu micuții, care seamănă atât de mult cu propriii lor copii și cu ei înșiși. Probabil este plăcut să te întorci înapoi în timp, cu zeci de ani în urmă, simțind aceleași emoții și având aceleași griji.
Și nepoții iubesc să petreacă timpul cu bunicii și bunicile, ca să asculte povești interesante, să mănânce diverse delicii și să primească cadouri. Dar când micuții cresc și devin independenți, ei deseori uită de cei care îi iubesc atât de mult.
CADOUL PENTRU NEPOT
„De două ori pe an îi trimit nepotului meu mai mare, care este student, un ajutor în valoare de 100 euro. Trimit aceleași sume de bani și surioarelor lui mai mici (am două nepoțele). Fetițele mă sună întotdeauna, ca să-mi mulțumească, să-mi povestească cât sunt de fericite că au primit cadoul, să se laude cu ce au cumpărat sau ce planifică să cumpere. Iar nepotul nici nu sună, nici nu scrie”, — se plânge doamna Irina (74 ani).
„Oare aștept degeaba? Sau acești bani nu mai au nici o valoare acum? Mi-ar fi plăcut atât de mult să aud recunoștința lui. Oare este chiar atât de greu pur și simplu să ia telefonul și să-și sune bunica?” — rămâne nedumerită ea.
Bineînțeles, este dificil să alungi dezamăgirea, când aduni banii pentru un cadou în condiții destul de grele de trai, iar el nici nu se obosește să spună un simplu „Mulțumesc”.
Lipsa de recunoștință a nepoților se regăsește atât în țara noastră, cât și în restul lumii. Cauza este simplă: dacă, odată cu trecerea timpului, interesul majorității bunicilor se concentrează în jurul familiei, nepoții maturizați se îndepărtează tot mai mult de familie, găsind alte interese și cunoștințe.
Și cât nu ar fi de trist, în viața intensă a tinerilor apar atât de multe lucruri interesante și importante (sau care par așa), încât mulți lasă pe plan secundar chiar și relațiile cu persoanele dragi.
Probabil și acest tânăr are mintea plină de griji și uită de fiecare dată să-i mulțumească bunicii sale generoase. De aceea, doamna Irina nu ar trebui să se supere, ci să se bucure că este în stare să cumpere un cadou nepotului său. Deși situația trebuie privită și din perspectiva ei.
Dăruind bani, omul vrea să facă o faptă bună. Și deși face acest lucru fără constrângere, el are nevoie de recunoștință, mai ales dacă ajută pe cineva drag, pe care îl vede rar, de la care nu primește zilnic confirmarea că este dorit și necesar. În acest caz recunoștința este confirmarea faptului că darul este prețios pentru nepot, ceea ce înseamnă că și bunica lui este prețioasă pentru el.
Nu este clar faptul, dacă nepotul este leneș, uituc sau chiar este foarte ocupat. Cel mai bine ar fi ca bunica să-l întrebe direct, să-l sune chiar ea. Doar nu este greșit să se intereseze de viața lui, dacă a primit banii, dacă a cumpărat ceva bun cu ei. Așa ar fi mult mai liniștită!
Probabil trebuie să aibă curaj să facă primul pas, ca să-i amintească nepotului de familie, să readucă atenția și căldura în relația lor. Iar dacă nepotul nu este dornic să mențină această relație, atunci și bunica ar trebui să se gândească bine: oare merită să-l ajute, oare merită să investească într-o relație unilaterală?
Și în prezent o sută de euro este o sumă semnificativă pentru un student. La vârsta, la care abia înveți să câștigi banii, orice ajutor este necesar. De aceea, probabil nepotul simte acest ajutor și are motive să-i fie recunoscător bunicii.
În același timp putem să ne amintim fiecare dintre noi de anii de studenție, când capul nostru era plin de atât de multe idei, interese și planuri. Atunci lumea pare nouă și toți ne grăbim să o cunoaștem. Și gândul la importanța sunării părinților, mătuși sau bunicilor se pierde deseori în abundența grijilor interesante. Este o problemă, care nu-și pierde actualitatea, care trebuie înțeleasă și care nu ar trebui să provoace supărări. Cel mai bine este să punem primii mâna pe telefon, indiferent de vârstă!
Aveți grijă de cei dragi!