Astăzi vă voi prezenta trei sfaturi valoroase, care m-au învățat și pe mine cum să cultiv corect cultura de ardei. Nu este vorba despre niște tehnici agricole neevidente, ci despre niște ajustări, sau trucuri evidente. Un pic complicate, însă foarte importante – merită recolta.
Vă împărtășesc câteva reguli simple și ușoare, datorită cărora am înțeles toate subtilitățile ardeiului, acesta fiind o cultură oarecum capricioasă, și care m-au ajutat să înțeleg natura instabilă a lui.
Sfatul 1: Plantarea timpurie și cea tardivă!
Care este cel mai potrivit moment pentru plantarea răsadurilor de ardei și de ce răsadurile „târzii” le întrec pe acelea „timpurii”? Vom analiza îmbătrânirea răsadurilor și vârsta acestora.
Dar sfatul este simplu: Nu vă grăbiți cu plantarea răsadurilor. Nu le plantați la sfârșitul lui februarie sau la începutul lunii martie. E adevărat, acest sfat nu este universal și nu este potrivit pentru toate regiunile. Cu toate acestea, merită să țineți cont de el și să amânați plantarea cel puțin pentru o vreme.
Argumentele în favoarea acestui fapt:
1. De fapt, răsadurile „tinere” cresc la fel de rapid ca și răsadurile „mai bătrâne” și uneori le depășesc datorită faptului că primesc mai multă lumină și căldură.
2. Ele nu încetează să crească din cauza lipsei de lumină, în recipiente strâmte sau când le este frig.
3. Înrădăcinarea este mai bună; creșterea ardeilor nu se încetinește după transplantare.
4. Bobocii se formează mai devreme, ceea ce duce la formarea și coacerea mai devreme a fructelor.
Important: A fost dovedit că răsadurile se înrădăcinează mai bine în aer liber, fiind transplantate la vârsta de 40-45 de zile și la vârsta de 35 zile în seră, în loc de 45-50+ zile.
Pe scurt: Eu cultiv ardei în condiții dificile pentru ei.
Aceștia germinează încet la temperaturi scăzute și sunt foarte reticenți în a dezvolta fiecare centimetru de masă verde și rădăcini. Creșterea ardeilor se oprește la cel mai mic stres.
De asemenea, ardeii sunt predispuși la o senescență rapidă a tulpinii (întărire). Dacă depășește recipientul, în condiții nefavorabile, creșterea se stopează, tulpina începe automat să se îmbătrânească, iar formarea bobocilor va întârzia sau chiar va fi oprită, reducându-se astfel și fructificarea.
În concluzie, ardeii nu trebuie ținuți în recipiente strâmte și nu trebuie tratați cu agenți de încetinire a creșterii. Roșiile încep să crească din nou după astfel de soluții, dar ardeii nu posedă această abilitate. Și nu numai că le poate încetini creșterea, dar o poate stopa cu totul.
Cu cât perioada de creștere este mai scurtă, cu atât este mai bine pentru ardei și pentru noi:
1. Economisim pe iluminat și încălzire.
2. Nu pierdem timp și energie îngrijind răsadurile care, uneori, se transformă deja în tufe adulte.
De aceea, este recomandabil să plantați ardeii pe la mijlocul lunii martie. Repet, acest sfat nu este relevant pentru toate regiunile.
Sfatul nr. 2. Despre rădăcina lungă și cea butucănoasă. Și de ce se spune că repicarea nu este bună pentru ardei!
De ce nu merită să repicați ardeii? Deoarece noi înșine le complicăm viața.
Ardeii, după cum se dovedește, sunt o cultură bianuală. Ei pot rezista în condiții naturale, într-un habitat adecvat.
Și, fiind originari al sudului, ei ar trebui să aibă o rădăcină pivotantă lungă, fără multe rădăcini laterale, adventive. O astfel de rădăcină ajută la extragerea umidității din straturile inferioare ale solului, protejează ardeii de supraîncălzire și de secetă și le oferă nutriție.
Iar în condițiile noastre, le este greu: uneori este frig, alteori este cald, alteori nu este suficientă umiditate. Iar substanțele nutritive se duc în straturile inferioare ale solului, acolo unde nu le ajunge rădăcina scurtă și butucănoasă.
În consecință, ardeii noștri primesc mai puțină nutriție și fructifică corespunzător.
Ce să faceți cu ardeii?
- Creșteți-i în celule mari de tip casetă, în pahare voluminoase – sau, de preferință, în recipiente individuale (dacă este posibil).
- Nu-i ciupiți atunci când îi transplantați într-un recipient nou: nu creșteți un sistem radicular fibros superficial.
- Și asigurați-vă că rădăcinile nu se sprijină de pereții recipientului: aceștia inhibă creșterea.
Apropo: Firele subțiri de pe rădăcini au tendința de a muri: ardeii rămân înghesuiți fără nutriție și umiditate.
Sfat nr. 3. Despre lumină, temperatură și dependența de fertilizări!
Despre temperatură, lumină și despre numărul de boboci și fructe. Îngrășămintele care depind de lumină și temperatură.
După germinare (temperatura optimă pentru o germinare rapidă este de +25-29°C), reduceți temperatura cu 5° pentru aproximativ 3-5 zile și asigurați-le o iluminare de 24 de ore în primele 24 de ore. Acest lucru va preveni întinderea răsadurilor; acestea nu se vor încovoia și nu se vor întinde spre lumină. Datorită acestui fapt, tulpinile ardeilor se vor forma în lățime și vor crește intensiv în viitor.
Iar mai departe, temperatura nu trebuie menținută mai mare de +25 – 27°C – în caz contrar, ardeii se vor opri din creștere. Iar nivelul de iluminare nu trebuie să fie excesiv.
De ce? Ardeiul este o cultură cu lumină de zi scurtă. El formează bobocii florali în prima jumătate a perioadei de creștere – în special, este vorba de primul mugure de bază.
În cazul în care ziua este lungă, formarea bobocilor, inclusiv a celor din straturile următoare, se întârzie. Pe de altă parte, internodurile se formează mai lungi, prin urmare, planta va avea mai puține fructe.
Nivelul optim de lumină suplimentară:
- În prima parte a perioadei de creștere – până la 14-16 h;
- În a doua parte – până la 13-14 ore;
- În a treia parte – fără lumină suplimentară.
Dar fertilizările? Există o corelație directă între lumină, temperatură și fertilizare. Ba chiar două.
Cu cât nivelul de lumină este mai mic – cu atât mai mică este temperatura. Și viceversa: cu cât temperatura este mai scăzută, cu atât mai puțin le iluminăm. Și cu cât le luminăm mai puțin, cu atât mai puțin le hrănim.
Primul aspect este de a preveni alungirea, subțierea tulpinilor, deformarea – deși ardeiului îi este mai caracteristică oprirea ritmului de creștere.
Cel de-al doilea aspect este controversat. De ce? Pe scurt: în condiții nefavorabile, pe un pervaz, fără un nivel optim de iluminare, când condițiile de temperatură nu sunt potrivite, este mai bine de nu aplicat fertilizatorii.
Răsadurile au suficiente resurse din sol și o hrănire excesivă, în special cea cu azot, în condițiile unei creșteri lente, cu un nivel scăzut de fotosinteză, nu este necesară: ardeii, dacă nu se alungesc, se vor „îngrășa”: în loc de flori și de ovare, vor crește în frunze.
Apropo, ardeilor le place potasiul și iubesc foarte mult magneziul – iar în perioada de răsărire, aceste elemente sunt necesare pentru a dezvolta o tulpină puternică și frunze dense.
De asemenea – ardeilor le place să fie hrăniți în porții mici, fracționate, puțin câte puțin. Nu este tolerant la sare: nu-i plac concentrațiile mari de săruri minerale din sol.
Și nu-i place humusul și gunoiul de grajd în perioada de răsărire.
Grădinarii cu experiență spun: cel mai bun sol pentru ardei este solul sărac. Din nou, acest lucru sună ambiguu. Dar este un fapt: în perioada de formare a răsadului, pentru ardei este important să-și dezvolte un sistem radicular puternic, suficientă masă verde pentru a crește flori și fructe. Ei nu trebuie să devină o plantă puternică pe pervaz: lăsați-i să își petreacă cea mai mare parte a vieții în condiții optime.
Acestea au fost cele trei sfaturi atât de simple și ușoare – dar la un moment dat au devenit atât de utile pentru mine și pentru ardeii mei.
Spor la grădinărit!